BISERICA NEGRU VODA – MĂNĂSTIREA COȘOTENI
Mănăstirea Coșoteni este o mănăstire ortodoxă din România situată lângă satul Coșoteni, comuna Vedea, județul Teleorman. Satul Coșoteni, din apropierea mănăstirii, este locul de naștere al vestitului cărturar Radu Grămăticul, cel care va traduce un Tetraevangheliar, în 1574, păstrat astăzi la British Library. Biserica fostei mănăstiri este clasată ca monument istoric. In 2014 a fost readusa la rangul de manastire, cu hramul Sf M Mc Dimitrie, izvoratorul de mir. Ridicată în vremea lui Negru Vodă şi ctitorită de Matei Basarab, mănăstirea Coşoteni din comuna teleormăneană Vedea este unul dintre cele mai vechi monumente istorice şi ecleziastice din judeţ. Biserica mănăstirii care poartă hramul Sfântului Dumitru, încă mai păstrează fresca din secolul al XVI-lea. Monumentul istoric de la Coşoteni, sat din comuna Vedea, situată la aproximativ trei kilometri de Roşiorii de Vede, păstrează amprenta a patru secole de istorie. Ridicarea lăcaşului se leagă de numele a doi mari domnitori români. Mănăstirea Coşoteni a fost înfiinţată pe un vechi schit ridicat aici în vremea lui Negru Vodă. A fost ctitorită în 1647 de Matei Basarab. Pisania mănăstirii datează de la data de 1 August 1647. Însemnările lui C. C. Giurescu din “Întemeierea Mitropoliei Ungrovlahiei” atestă existenţa lăcaşului şi faptul că Matei Basarab a refăcut biserica ctitorită iniţial de către Negru Vodă.
CONSOLIDARE SI RESTAURARE BISERICA MONUMENT NEGRU VODĂ COSOTENI – JUD. TELEORMAN
CONSIDERENTE TEHNICE ASUPRA STÄRII ACTUALE A CONSTRUCTIEI §I SOLUTII DE CONSOLIDARE
GENERALITĂTI
În perioada noiembrie 1991 si aprilie 1992, s-au întocmit relevee de construcfii si arhitecturã si relevee de degradãri, studii geotehnice si studii topometrice ale incintei si constructiei bisericii monument Negru Voda din satul Cosoteni, judetul Teleorman. Au fost întocmite studii geotehnice si topometrice, acestea fiind înaintate beneficiarului.
AMPLASAMENT SI DATE ISTORICE
Biserica monument Negru Vodã este cel mai vechi monument ecleziastic din judetul Teleorman zidit la 1647, dată atestată printr-o piatra funerară incastratã în zidul pronaosului) ca o ctitorie de secol XVI făcând parte din ansamblul Mânăstirii Negru Vodã.
Din acest ansamblu, astãzi a rămas numai biserica, celelalte constructii specifice unui ansamblu mânăstiresc nemaifiind intâlnite pe amplasament.
Existä totusi märturii ale existentei acestora, depistate cu ocazia forajelor executate pentru studiul geotehnic (vezi referatul studiului geotehnic) si materializate printr-o fundatie decopertată pe aproximativ 5 m. lungime în anteriorul perimetrului actual al bisericii perpendicular pe latura vest. Nu s-a putut stabili cu precizie nici in cadrul studiului geotehnic si nici prin documentarea la fata locului care au fost limitele initiale sau cele ulterioare ale incintei bisericii monument.
Ca stil arhitectonic, biserica păstrează suprafata similară a unei constructii de secol XVII.
Constructia nu a fost niciodatã tencuitã, fiind realizată in solufie de cărămidä aparentä, executatä deosebit de ingrijit, ornamentafiile rezultând numai din variatia grosimii zidäriei si folosirea uinei cărămizi de formă speciala pentru delimitarea celor 2 registre in care sunt impärtite fatadele.
Brâul care separă soclul de registrul inferior este realizat din cărămidã în formă de L cu muchii rotunjite asezate pe cant. Intre registrul inferior si cel superior se intâlnesc 2 forme distincte de realizare a ornamentului : dinti de lup (pe înălfimea a 2 grosimi de cărămidă) care încadrează superior si inferior un brâu din cărămida asezată pe cant cu muchiile exterioare rotunjite dupã un arc de cerc.
In cornisă se întâlnesc 2 siruri de dinti de lup, despărfite de o cărămidă asezată in pozitie normala.
Cele 2 registre sunt ornamentate diferit, în cel interior întâlnindu-se firide (cu dimensiuni ale spaletilor 7 x 29 cm) dimensiunile lor variind între 50 – 90 cm pe directie orizontală si între 2,10 – 2,20 cm pe directie verticalã.
In registrul superior se găsesc ocnite care nu respectá in totalitate dispunerea firidelor din registrul interior (vezi foto si fatade).
Pictura murală din interiorul bisericii datează din secolul XVII în zona pronaosului si sec. XVIII în zonele naosului si altarului.
Din inscripfiile care au vandalizat scripturile se pot constata cel putin 2 etape în care monumentul nu a mai fost folosit pentru rituri bisericesti. S-au gasit inscripfii de la sfârsitul sec. XIX până in anul 1940 gi după anul 1977 când monumentul a fost abandonat ultima datã. Biserica este amplasatá la aproximativ 2 km de Rosiorii de Vede, pe platforma plană de la baza unui versant relativ abrupt a unui platou înalt pe care se aflä satul Cosoteni.
STAREA ACTUALA A STRUCTURII DE REZISTENTÃ
Structura de rezistentã prezintã numeroase avarii care pun în pericol siguranta si stabilitatea unor pärfi componente ale structurii, chiar la actiuni din gruparea fundamentală. In aceastà situatie se găseste turla care este fracturată atât la legătura cu baza pätrată cât si la nivelul superior al ferestrelor. Unii pilastri de zidărie ai turlei sunt avariati si pe înältimea lor.
Legatura dintre baza pätratã si cele 4 arce de zidărie ale naosului pe care aceasta reazemă, nu a putut fi vizualizatã, deoarece nu s-a gäsit nicio modalitate de acces in pod.
Constructia prezintă un fenomen specific acestor tipuri de structuri folosite în cazul monumentelor de cult si anume o cräpatura in axul longitudinal pe toată lungimea constructiei care străbate toate elementele de rezistentă intâlnite (diafragma fatadei vest, cupolele din pronaos, diafragma dintre pronaos si naos, arcele transversale ale naosului si cupola altarului si zidul din fatada est) cât si pardoseala (din acest punct de vedere fenomenul este mai pufin intâlnit la pardoselil de la constructiile de acelasi tip). Fisura longitudinală, in cazul acestei construcfii poate fi explicată atât prin lipsa egăturilor transversale inerente construcfiilor bisericesti din zidărie portantă, cât si fenomenului de tasare descris în raportul geotehnic.
Alte avarii majore se întâlnesc la cele două abside ale naosului la care, pe directia golurilor de fereasträ, se dezvoltä fisuri ce sträbat fundatia de calcar cretos (vezi studiul geo) si baza pătrată a turlei până la zona de rezemare a poligonului cu nouă laturi.
La schimbarea de pantá a zidurilor longitudinale in zona arcului transversal dintre naos si altar, apar crăpături pe toată inãltimea si grosimea zidăriei. Pe ambele fatade longitudinale (nord si sud), in dreptul catapeteasmei (după cum s-a arätat, executată ulterior) apar fisuri pe toată grosimea zidăriei.
Indeosebi pe fatadele nord si vest apar zone de dimensiuni mari (aproximativ pe toată lungimea constructiei) la nivelul trotuarului, cu cărămidă degradată prin măcinare, datorită stagnärii apelor pluviale care se scurg de pe versant.
La interior s-a constatat o zonă cu cărămidã dislocată la legătura cupolei altarului de arcul transversal, pe care reazemă baza pätrată a turlei, în această zonă găsindu-se si crăpătura care străbate biserica in lungul său.
Intre zidăria catapeteasmei si zidurile longitudinale a apärut rost (si rizuri in zidurile longitudinale), datoritã faptului că aceasta a fost executată făra realizarea unei teseri a zidurilor la intersectie. Catapeteasma mai prezintă o crăpätură pe toată grosimea si înlfimea ei in zona golului central de acces în altar.
SOLUTIA DE CONSOLIDARE PROPUSÃ
Din descrierea avariilor care s-au constatat în timpul expertizarilor, rezultá o slabà comportare spatialã a elementelor verticale de rezistentă si lipsa legaturilor pe directia transversală a bisericii.
De asemenea, distributia în plan a zidurilor conduce la o nesimetrie a
rigiditätii constructiei in lungul acesteia, distingându-se doua zone :
– o zonă (a pronaosului) care are două diafragme transversale ce implicã o rigiditate foarte mare a constructiei;
– zona naosului si altarului cu o singurä diafragmã transversala adäugată ulterior, fără feserea cărămizilor si a zidurilor longitudinale si realizată pe o înältime partialã a bisericii.
Pentru a asigura o conlucrare spatialã a elementelor (diafragmelor) verticale de rezistentã, se vor prevedea două centuri din beton armat, una pozitionată sub cota trotuarului actual (la nivelul de călcare) si cealaltä la nivelul comnisei. Cele două centuri vor fi legate pe verticală cu stâlpi din beton armat, pozitionati la capetele diafragmelor transversale.
Centura de la nivelul cornisei va fi legatã cu grinzi tirant, transversale în dreptui diafragmelor transversale, a arcelor transversale si longitudinale care sustin baza pätratá a turlei.
Pentru a mãri rigiditatea zonei altarului, se introduce o diafragmä din beton armat pe actualul amplasament al catapeteasmei, care va fi bordatä la capete cu 2 bulbi de 40×40.
Refacerea continuitätii elementelor crăpate sau fisurate, se va face prin teserea zidariei pe ambele fete ale elementului, respectiv pentru elementele interioare sau numai pe fata interioarã, in cazul zidurilor exterioare.
Teserea zidăriei se recomandã a se realiza prin betonare, deoarece cräpäturile au deschideri mari, între 3-5 cm pe toatà înältimea elementului.
Cupolele avariate si ne avariate se vor consolida printr-o centură perimetralã la nivelul nasterilor si arce din beton armat pozitionate pe două directii perpendiculare.
Crăpäturile cupolelor se vor tese prin betonare pe la partea superioara, realizându-se astfel refacerea continuitätii ãi impănarea acestora la cheie, printr-un element rigid.
Turla, care este grav avariatà, se propune a fi consolidatä, pästrând aceeagi conceptie arhitecturală, insă cu elemente din beton armat, alcätuitä din centuri poligonale; sâmburi din beton armat in zidăria celor nouă bulbi.
Sâmburii se vor turna după teserea cu beton a spaletilor din zidárie, operatia executându-se în etape.
De asemenea, bolta din zidärie va fi consolidata cu o suprabetonare armată, folosind sprijiniri ale intradosului cu romanate si protectie a pantocratorului.
