PALATUL HERMAN SPAYER

PALATUL HERMAN SPAYER

Palatul HERMAN SPAYER este o clădire din București, sectorul 2, situată în strada Batiștei nr. 24A, vizavi de Înalta Curte de Casație și Justiție (fostă Curtea Supremă de Justiție). Imobilul mai este cunoscut și sub denumirea de Casa Marmorosch Blank fiind înscris pe lista monumentelor istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local, elaborată de Ministerul Culturii și Cultelor. Clădirea face parte din Ansamblul de arhitectură „Str. Batiștei”, delimitat de str. Batiștei , între str. Jean Louis Calderon și str. Vasile Lascăr cuprinzând imobile reprezentative pentru arhitectura din perioada sfârșitul secolului XIX și prima jumătate a secolului XX. În perioada interbelică, imaginea Palatului H. Spayer era una de referință pentru București, fotografia acestuia fiind imprimată pe cărți poștale, vederi ilustrate și ghiduri turistice.

Palatul Spayer a fost construit de bancherul Herman Spayer. El a locuit aici împreună cu soția sa, Margot (născută Blank), fiica lui Mauriciu Blank care a fost co-fondatorul băncii Marmorosch-Blank. Palatul a fost proiectat în stil beaux-arts academist de factură neo-clasică de arhitectul elvețian Louis Pierre Blanc. Din arhive reiese că pe 20 ianuarie 1899 Herman Spayer a depus cerere pentru autorizația de construire pentru “case de locuit cu subsol uă parte și uă parte cu etagiu de zid masiv acoperite cu metal”. Astfel, în cele din urmă, vila a avut demisol, parter, etaj și mansardă, desfășurate pe 435 mp. Anul 1900, cel al finalizării construcției este marcat pe intrarea laterală monumentală acoperită pentru trăsuri.

ETAPELE PARCURSE ÎN ELABORAREA EXPERTIZEI TEHNICE

. Studiul documentației tehnice puse la dispoziție de S.C. BAUMARC PROIECT S.R.L
– Documentație tehnică de execuției inițială – documentație parțială
– Informații istorice
– Relevee de arhitectură ale clădirii
– Investigații vizuale și fotografii, releveul avarilor și degradărilor, efectuate de S.C. PROFESIONAL CONSTRUCT PROIECTARE S.R.L.
– Investigații distructive și nedistructive, decopertări locale și relevarea locală a elementelor structurale, efectuate de S.C. SCIT

 STRUCTURA DE REZISTENȚĂ EXISTENTĂ

Infrastructură

• grinzi continue din beton simplu, amplasate sub ziduri
• cota de fundare variază între -0,90m și -1,50m, sub cota pardoselii de la subsol

Suprastructură – sistem constructiv folosit în mod curent în perioada de la sfârșitul secolului XIX

• pereți din zidărie portantă cu grosimi diverse: ½ cărămidă (13cm); 1 cărămidă (27cm); 1+½ cărămizi (42cm); 2 cărămizi (55cm); 2+½ cărămizi (70cm)
• planșeul peste demisol alcătuit din grinzi metalice (I18 și I20) și umplutură din beton simplu
• planșee curente peste parter și etaj, alcătuite din grinzi din lemn (15x22cm și 15x25cm) și umplutură din moloz

Excepție face zona luminatorului care este înrămată de grinzi metalice pe toată înălțimea construcției.

Materialele principale de construcție utilizate

• cărămizi pline presate arse, cu dimensiunile de 8x13x27cm, cu rezistența la compresiune standardizată fb ≥ 9.3MPa;
• mortar de var;
• beton simplu, folosit pentru fundații și ca material de umplutură între grinzile metalice ale planșeului de peste demisol;
• elemente metalice realizate, conform practicilor din perioada respectivă, probabil din Oțel moale St.37;
• material lemnos ecarisat de rășinoase utilizat la șarpantă și pentru planșeele din lemn.

INCADRAREA CONSTRUCȚIEI ÎN CLASA DE RISC SEISMIC

Evaluarea siguranței seismice și încadrarea în clasele de risc seismic se face pe baza a 3 indicatori:
gradul de îndeplinire al condițiilor de alcătuire seismică R1=75 → Rs III
gradul de afectare structural R2=80 → Rs III
gradul de asigurare structurală seismică R3=35,2% → Rs II

Structura a avut o comportare foarte bună în cei 120 de ani de existență, cu avarii limitate și localizate, comportare specifică unei clădiri încadrată în clasa de risc seismic Rs III.

Din punct de vedere al riscului seismic, în sensul efectelor probabile ale unor cutremure, caracteristice amplasamentului, clădirea, în starea fizică actuală, se poate încadra în clasa de risc seismic Rs III – din care fac parte clădirile susceptibile de avariere moderată la acțiunea cutremurului de proiectare, corespunzător stării limită ultime, care poate pune în pericol siguranța utilizatorilor.

MĂSURI DE INTERVENȚIE PROPUSE

VARIANTA MINIMALĂ

Intervenție pentru îndepărtarea infiltrațiilor de apă
Reparații și consolidări locale pentru refacerea capacității portante inițiale a elementelor structurale
Consolidarea locală a buiandrugilor metalici
Creșterea rigidității planșeelor din lemn în plan vertical
Consolidarea coșurilor de fum pentru preluarea încărcărilor orizontale
7.2. VARIANTA MAXIMALĂ
Consolidarea construcției prin cămășuiri locale cu torcret uscat armat
Asigurarea conlucrării spațiale a construcției prin rigidizarea în plan orizontal a planșeelor din lemn și solidarizarea acestora de zidurile exterioare prin elemente metalice
Demolarea coșurilor de fum și refacerea acestora din structură metalică placată cu zidărie de cărămidă

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Deși pe parcursul a celor 120 de ani de existență, clădirea a fost supusă acțiunii a numeroaselor încărcări cu caracter de calamitate (cutremure de magnitudini semnificative, zăpadă, vânt), din examinarea vizuală a structurii de rezistență a rezultat că structura a avut o comportare foarte bună în timp, cu avarii limitate și localizate, comportare specifică unei clădiri încadrată în clasa de risc seismic rs iii.

Degradările și avariile observate, au fost cauzate în principal de acțiunea factorilor de mediu, de umezeala excesivă a zidurilor provocată de infiltrații de ape meteorice și de lipsa unor lucrări de intervenții și întreținere corespunzătoare.

Având în vedere starea fizică actuală a clădirii, este necesară realizarea unor lucrări de intervenție de amploare moderată, prin care să se asigure atât refacerea capacității portante, precum și eliminarea avariilor și degradărilor produse prin infiltrațiile de ape.

Intervențiile sunt prezentate în variantele maximală și minimală, în capitolul 8 al raportului de expertiză tehnică. Colectivul de elaborare a expertizei tehnice optează pentru varianta minimală de intervenție.