Biserica Sf. PANTELIMON comuna VEDEA, Judetul GIURGIU
Biserica Sf. PANTELIMON din comuna VEDEA Judetul GIURGIU a fost ctitorită de medicul APLOSTOLOS Arsaki, de origine aromână. Aceasta biserică in stil neoclasic a fost ridicata in anul 1845, conform Pisaniei scrisa in limba greaca: „Aplostolos Arsakis, medic, a zidit din temelie aceasta biserica in anul 1845 spre pomenirea fiului sau Gheorghe, raposat la Viena la 24 ianuarie 1835”.Biserica a suferit adăugiri si modificări din secolul XIX până astăzi. Nu a avut pictură până in anul 1874 cand pictorul Gheorghe TATTARESCU primeste comanda realizarii acestei picturi. Aceasta pictura dainuie până astăzi, dar din cauza trecerii vremurilor necesită lucrări de restaurare si conservare.
In urma expertizei de restaurare a picturii s-a solicitat si expertizarea imobilului biserica Sf. PANTELIMON.
Clădirea este înscrisă pe lista Monumentelor a Ministerului Culturii și Cultelor, Județul GIURGIU, având codul GRII-m-B-15101 și adresa, comuna VEDEA, Județul GIURGIU.
STRUCTURA DE REZISTENȚĂ
Biserica monument Sf. PANTELIMON din comuna VEDEA județul GIURGIU este o constructie cu plan general dreptunghiular, fară abside laterale, având numai latura de est rotunjită, ca absidă a altarului.
Pridvorul, de dimensiuni reduse in plan, alipit laturei de vest, sustine unica turla a bisericii, turla cu schelet din lemn, captusită la exterior cu tablă.
Dimensiunile in plan ale navei sunt 10,00×22,00m și înăltime la cornișă de 6,00m, ceea ce situează construcția în categoria bisericilor cu proporții majore.
Zidurile portante sunt din zidărie de caramidă, cu grosimi apreciabile (80cm), au la interior pilastri pentru descarcarea arcelor transversale ce susțin bolțile.
Atât bolțile cât ți arcele sunt tot din zidărie de cărămidă. In urma Studiului geotehnic intocmit de S.C. GEOSONDOFOR S.R.L a rezultat ca biserica are fundatii din zidărie de cărămidă care ajung până la cota -2,30m
Șarpanta din lemn de rășinoase, pe scaune, are invelitoarea din tablă.
Din punct de vedere arhitectural, biserica este de plan dreptunghiular, cu absida altarului semicirculară și cu nișe de asemenea semicirculare pe părtile de nord si sud ale naosului.
Delimitarea naosului de pronaosul amplu, alcătuit din două travei, nu este marcată decât de doi pilastri de care se sprijină bolțile.
Deasupra pridvorului închis, adăugat ulterior construirii bisericii se ridică unica turlă a monumentului pe schelet de lemn, acoperit cu tablă.
Altarul este boltit cu o calota semicirculara, naosul cu calota, iar pronaosul cu doua bolti semicirculare.
La exterior, fațadele au in partea inferioară, un soclu din blocuri prefabricate de beton mozaicat, prevăzute cu aerisiri pentru fundații. Registrul central al fațadei, este ritmat prin alternanță pilastrilor dreptunghiulari din zidărie de cărămidă, cu ancadramentele cu arcuri frante ale ferestrelor.
Ancadramentele sunt de piatra cu motivul vitei de vie sculptat, in prezent zugravite cu vopsitorii lavabile culoare crem.
Ușa de acces a pridvorului, initial portic, de pe fatada vestica este incadrata de doi pilastri, care sustin la partea superioară un fronton triunghiular. La nivelul fațadei de vest, pridvorul este încadrat simetric, de două ferestre semicirculare oarbe, in forma de nișe semicilindrice.
Atât planul dreptunghiular cât și elementele neoclasice erau o soluție comună în epocă, și la bisericile de la sat cât și la cele de la oraș.
Cutremurul din anul 1977 a afectat atât zidurile cât și bolțile bisericii, producând fisuri, crăpături și local chiar dislocari de cărărmizi la cheile arcelor transversale.
În prezent se văd zonele unde s-au produs aceste degradări, ele arătând o concentrație mai mare la bolți și arce, cu precădere pe axa longitudinală a biserici. Excepție face calota altarului la care nu apar fisuri vizibile cu ochiul liber.
Amploarea fisurilor ți a crăpăturilor a fost amplificata de lipsa tirantilor, tiranti care au fost introdusi ulterilor, in timpul lucrărilor de consolidare.
În urma expertizei tehnice întocmite pentru acest imobil, dupa cutremurul din anul 1977, s-a ajuns la concluzia ca: “in stadiul actual se apreciaeaza că gradul de avariere a tuturor arcelor transversale și a boților de peste pronaos și naos impune măsuri speciale de consolidare, fără de care există pericolul probușirii în special a boltilor cilindrice și a arcadelor aferente, în cazul unei noi acțiuni seismice, chiar de intensitate mai redusă decât cea a miscării din anul 1977”.
In proiectul ințial de consolidare au fost prevăzute urmatoarele soluții de consolidare:
– consolidare prin plombare a tuturor bolților, cu excepția calotei altarului;
– injectarea tuturor fisurilor și crăpăturilor cu mortat fluid de ciment;
– montarea de tiranti metalici noi;
– măsuri de teseri si plombari la zidarii;
– executarea unei centruri perimetrale mascată în sanț săpat în zidărie, in zona superioară a zidurilor exterioare.
În afara lucrărilor de consolidare menționare s-au recomandat și lucrări de reparații și renovare:
– reparații la soclu;
– refaceri de tencuieli exterioare;
– revizuirea șarpantei și a invelitorii;
– extragerea căptușelii din tablăa de pe peretii turlei;
– revizuirea, completarea si ancorarea scheletului din lemn și tencuirea turlei cu tencuiala executată pe plasă de rabit fixată pe suport rigid din plăci sudate – nerealizată;
DESCRIEREA AVARIILOR SI DEGRADARILOR. EXPLICAREA CAUZELOR PROBABILE
La data vizualizarii imobilului s-a putut aprecia faptul ca structura de rezistență a fost realizată în parametrii tehnici cunoscuți la data edificării. La data realizării acesteia (anul 1850), nu exista personal calificat în domeniul construcțiilor, totul realizându-se pe baza experienței unor meșteri locali. Construcția a suportat seismele din 1940, 1977, 1986 și 1990. În urma seismului din 1977 s-au propus masuri de consolidare care au fost concretizate în anul 1989. Ulterior operațiunilor de consolidare nu s-au mai constatat degradări noi sau amplificarea celor existente. Complexitatea și varietatea defectelor, a avariilor și a degradărilor se datorează în mare parte acţiunilor seismice care au avut loc înainte de anul consolidării precum și a acţiunilor climaterice.
Defecte și avarii constatate
- Fisurarea buiandrugului de la ușa principală;
- Fisuri la cheia tuturor arcelor; aceste fisuri au fost remediate prin injectare la momentul consolidării, iar arcele au fost prevăzute cu tiranți metalici – 3 tiranti Ф36;
- Fisuri și crăpături în boltă, repectiv cuplolă;
- Fisuri verticale foarte fine în parapeții ferestrelor (nu prezintă niciun pericol);
- Popii de la șarpanta din lemn care nu reazemă corect pe intradosul bolților;
- Astereală, căpriori și pane degradate;
- Învelitoare și burlane/jgheaburi degradate – ruginite sau lipsă parțial.
EVALUAREA STRUCTURILOR DE REZISTENȚĂ
Amplasamentul este caracterizat în conformitate cu P100/1-2013 de accelerația orizontală a terenului pentru intervalul mediu de recurență de 225 ani ag = 0,25g si de perioada de control (colț) a spectrului de răspuns Tc = 1.0s. Calculul eforturilor în elementele structurale și determinarea modurilor proprii de vibrație ale structurilor s-au efectuat cu programul SAP2000, utilizând elemente de tip Shell pentru elementele de suprafață, pentru care a fost degradată rigiditatea la încovoiere pe toate cele trei direcţii. Programul permite determinarea parametrilor dinamici proprii ai structurii (perioade proprii, vectori și valori proprii, factori de participare a maselor). Folosind caracteristicile dinamice proprii și spectrul de răspuns seismic al amplasamentului (spectrul de cod) s-a determinat starea de eforturi și deformații din acțiunea seismică. Clasa de importanţă şi de expunere la cutremur a construcţiilor este II (Clădiri care prezintă un pericol major pentru siguranța publică în cazul prăbușirii sau avarierii grave), Tabel 4.2 din P100-1-2013), pentru care factorul de importanță de expunere al clădirii, g1 = 1,2. Construcţia are caracter permanent şi se înscrie, conform HGR 766/1997, Anexa nr. 4 şi a Ordinului 31/N din 03.10.1995 al MLPTL publicat în B.C. nr. 4/1996 în categoria “C” de importanţă.
PROPUNERI SOLUȚII DE INTERVENŢIE
Pentru a fi în deplină siguranță că nu sunt fisuri sau crăpături care nu au putut fi identificate în acest moment datorită depunerilor de fum și ceara, după montarea schelelor și începerea restaurării picturii, va fi chemat expertul pentru a stabilii împreună cu pictorii dacă sunt zone ce trebuiesc consolidate prin injectare sau fisuri/crăpături matate.
Toți popii care rezemă pe intradosul bolților vor fi impănați la partea inferioară prin intermediul unor tălpi și pene. Tălpile vor fi prelucrate astfel încât să respecte geometria elementului de reazem, iar popii vor fi repoziționați astfel încât să fie perpendiculari pe tangenta bolților.
Se recomandă să se revizuiască în totalitate șarpanta de lemn și astereală, și înlocuirea zonelor degradate. Deasemenea este necesară refacerea paziilor și a streașinilor din lemn, in prezent degradate sau lipsă.
Învelitoarea se va revizui, repara și înlocui în zonele cu infiltratii, sau acolo unde este necesară intervenția pe șarpantă si astereală. Noua învelitoare va fi prevazută cu parazăpezi și sistem de degivrare.
Jgheaburile vor fi înlocuite pe tot conturul acoperișului. Se vor monta burlane, care în prezent lipsesc, existând doar câteva evacuari de tip gargui, care aruncă apa de la înălțimea de cca. 6,00m, ceea ce poate duce la degradarea fațadelor și a soclului. Poziția și lungimea burlanelor va fi stabilită astfel, încât să se asigure evacuarea apelor pluviale pe traseul cel mai scurt, cu debit maxim, la cota terenului amenajat (trotuarului de protecție), și la o distantă de minim 1.0m fata de exteriorul pereților bisercii.
